Câteva cuvinte despre atenția la sine

De curând am avut posibilitatea să mă alătur unui extraordinar program de studii care se referă, printre altele, la utilizarea unor concepte filosofice, vechi de peste 2000 de ani, precreștine, dar foarte actuale și folositoare și astăzi. 

„Este mai bine să-ți cunoști socotelile propriei tale vieți decât pe cele ale grânelor statului” 

Seneca, Despre scurtimea vieții

În a doua noastră viață ca importanță (sau poate cea principala de multe ori?!) dăruită zonelor media și în special social media, dăruită jobului, vieții cotidiene, ritmul și intensitatea trăirilor comune pe care le regăsim ne mențin permanent atenția în exterior, la tot ceea ce se întâmplă în afara sufletului nostru, în afara trupului nostru, în afara pereților casei noastre, în afara gardului proprietății noastre. Ne vedem mai des cu cei mai mulți dintre cunoscuți în acest mod, în afara spațiilor personale. Trăim atât de mult în afara, în mediul extern (mai ales virtual), încât mediul a devenit noul sine, pentru că acolo punem de fapt cea mai mare parte a energiei. O veche zicală spune că îți iei energia de acolo de unde îți dăruiești energia. 

Filosofii antici pre-creștini aveau câteva principii excepționale de îmbunătățire a calității vieții (interioare). Acordau o grija sporita conceptului de atenție și cultivarea acesteia fără de care nu exista trăire sănătoasă. În citatul din Seneca se vorbește despre tendința omului de a rezolva mai degrabă treburile statului (acum peste 2000 de ani la fel ca și astăzi) decât pe cele ale propriei vieți.  Deci da, concentrarea pe propriile socoteli reprezintă un exercițiu de atenție! În  acest caz,  pentru o îmbunătățire efectiva a atenției cu scopul de a progresa spiritual, se considera necesară, printre altele, și capacitatea de a găsi echilibrul între energia depusă pentru a rezolva nevoile/rosturile vieții personale versus energia depusă pentru a urmări, păzi, a rezolva treburile statului. Socotelile propriei existențe se referă atât la calitatea vieții de familie, cu soția/soțul, cu copiii, treburile gospodăriei, relația cu prietenii și familia extinsă dar mai ales la starea interioară și relația cu sinele, care nu presupune contactul cu alte persoane ci doar timp și atenție pentru a dobândi virtuți. Deci a prioritiza corect rezolvarea socotelilor este în fapt un exercițiu de atenție extrem de necesar. Face sens?

Deși suferim cu toții, mai mult sau mai puțin, niște consecințe generale din pricina modului în care sunt gestionate „grânele statului” (pe care foarte rar le putem influența în mod real sau concret) nu putem nega faptul că neglijarea propriilor „socoteli” poate avea efecte mult mai directe, rapide (sau chiar pe termen lung) și mai nocive asupra propriei persoane și asupra celor dragi. În mod declarativ dar și pentru că așa este corect să gândești și să spui, soția/soțul/iubitul/iubita, copiii, familia, propria stare de bine…sunt întotdeauna pe primul plan. Dar printr-un simplu exercițiu, calcul matematic pe ore, minute și secunde, cât timp primește fiecare dintre cei mai sus enumerați și cât timp stă de fapt omul cu sine însuși, în atenție totală și intenție activă a de fi (mai bun în special) din cele 24 de ceasuri ale unei zile? Poate fi numit ‘important” ceva ce abia se poate strecura în programul unui om ocupat, important, care are de organizat „grânele statului” sau lupta pentru binele cetății? 

În încheiere amintesc doar atât: dincolo de toate misiunile pe care ni le asumăm, cauzele pentru care luptăm, să nu uităm de atenția la „spațiile interioare” în care avem cu adevărat rolurile principale, în această viață scurtă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like